• Calatoreste responsabil!

    Daca iti vei creste consumul personal de benzina cu sa zicem 1000l pentru ca mergi mai mult cu masina, va duce acest lucru la un dezastru natural ? Si daca da, unde se va produce acesta ?
    Nimeni nu va putea raspunde la aceste intrebari, pentru ca nu este posibil sa dovedeasca o legatura directa intre cresterea consumului tau de benzina si seceta din Africa. Asta nu inseamna ca emisiile de CO2 produse de masina ta nu contribuie la incalzirea globala. ...

  • Folositi energie regenerabila

    Ideal ar fi sa investesti intr-un sistem de energie reegenerabila ce va asigura electricitatea casei, apa calda, incalzirea locuintei pe timp de iarna sau racirea ei vara.Indiferent ce sistem energetic alegi, e bine sa abordezi casa ca pe un tot unitar ...

  • Incalzirea globala este un fapt demonstrat

    Apar noi deserturi datorita hiperaciditatii solului, ce nu va mai putea fi cultivat.


    Ghetarii din Groenlanda incep sa dispara


    Recifurile de corali sunt in pericol, ele avand pentru planeta noastra aceeasi semnificatie pe care o aveau canarii luati de mineri in subteran pentru a detecta pericolul

  • Fiecare dintre noi are amprenta de CO2!

    Amprenta ta este data de suma emisiilor de CO2 induse de actiunile tale, intr-o perioada data de timp. Invata cum sa iti calculezi propria amprenta de carbon si sa o reduci.


Mai mult decat sustenabilitate: Surpasabilitate

Gandirea designului in termeni ecologici nu este o idee noua. Inca din antichitate, oamenii , considerand natura ca modelul perfect, au incercat sa o copieze pentru a gasi solutii la problemele lor.
In perioada moderna, arhitecti celebri cum ar fi Le Corbusier sau Frank Lloyd Wright, printre multi altii, au incercat cu oarecare succes sa rezolve anumite probleme ecologice prin design.
„Arhitectura verde”,”Arhitectura alternativa”,”Design sustenabil” sau „Design ecologic” sunt doar cateva din sintagmele folosite in prezent pentru a desemna acele forme de design care au ca subiect de inspiratie procesele din natura.
Si definitiile date de-a lungul timpului acestor notiuni sunt diverse :
„Design ecologic este orice forma de design care minimizeaza impactul distructiv asupra mediului, integrandu-se in procesele naturale ”. (Van Der Ryn and Cowan -Ecological Design, 1996) .
„Ecodesignul reprezinta designul produselor prin aplicarea unor criterii ecologice care au drept scop prevenirea pierderilor si a emisiilor poluante, alaturi de minimizarea impactului asupra mediului si a duratei de viata a materialelor." (Van Weenan, 1995)
Cresterea educatiei ecologice si a constientizarii problemelor de mediu a condus la o adevarata „ miscare ecologica”. In prezent, aceasta este totusi mai mult „de suprafata”, centrata pe stilul modern de viata, si nu merge in profunzimea fenomenelor ecologice.
Omul este perceput ca fiind izolat, separat de restul naturii, deasupra celorlalte vietuitoare.
Formarea constiintei ecologice presupune intelegerea interconexiunilor intre om si natura si armonizarea acestor legaturi pentru a asigura o dezvoltare durabila si sustenabila.
In multe feluri, criza de mediu actuala este o criza a designului, o consecinta a metodelor noastre de productie si de constructie, precum si de utilizare a peisajului.
Sustenabilitatea inseamna incetinirea ritmului de inrautatire a situatiei, si acest termen, foarte la moda de altfel, este considerat depasit de catre arhitectul Sim Van der Ryn. Acesta propune un nou termen, acela de surpasabilitate .
Sim Van der Ryn nu este un arhitect oarecare, ci este varful de lance al designului ecologic. De peste 40 de ani el a fost in prima linie a integrarii principiilor ecologice in proiectarea si constructia cladirilor, propunand solutii inspirate din inteligenta naturii.
A scris numeroase carti si articole si a primit  premii internationale prestigioase in semn de recunoastere a inovatiilor sale, care promoveaza integritatea sistemelor ecologice dar si calitatea vietii.
„Suntem angajați intr-o Revoluție Ecologica, la fel de profunda cum era odinioara Revolutia Industriala” – spunea acest arhitect, cu mult timp inainte ca sustenabilitatea sa intre in atentia publicului larg.
Termenul de „surpasabilitate” propus de el inseamna anularea amprentei de carbon prin solutii inovatoare oferite de designul ecologic si arhitectura „verde”.
„Surpasabilitatea” este un termen dinamic, ce implica schimbarea radicala a modului de gandire si concepere a designului sistemelor, interactiunilor si structurilor necesare traiului zilnic/vietii.
 „Surpasabilitatea” presupune o evolutie continua si concentrarea asupra sanatatii mai mult decat asupra eficientei si productivitatii.
Iata cateva din principiile generale ale designului ecologic:

-Urmeaza exemplul naturii ! Sistemele naturale sunt intotdeauna in echilibru cu intregul.
Sa luam de exemplu copacul, simplu si complex in acelasi timp, el este dovada vie a frumusetii si energiei naturii.
Plimbarile in natura adancesc si intaresc legaturile noastre cu aceasta , departe de tumultul marilor orase.

-Depaseste prejudecatile ! Cele mai mari obstacole in calea comuniunii cu natura sunt culturale, si nu economice ,ceea ce inseamna ca suntem tentati sa facem ce fac cei din jurul nostru.

-Multumeste-te cu ceea ce ai ! Cati bani faci ?- a devenit intrebarea standard pentru masurarea succesului personal. In loc de aceasta, „ sa vrei ceea ce ai ” este o masura mai adecvata a succesului si fericirii personale.

-Sa intervii cat mai putin cu putinta !

-Contextul este rege ! Nu exista solutii universale, ci solutii optime pentru situatia data. Altfel spus, alegerea instrumentelor potrivite de realizare a unei sarcini este solutia cea mai ieftina, sanatoasa si cu cel mai mic impact – asadar cea mai potrivita .
De aceea, contextul trebuie cunoscut pentru a stabili daca designul este ecologic sau nu.

-Foloseste tehnologia potrivita!Este intelept sa aplici tehnologiile/sistemele vechi in paralel cu cele noi o perioada, mai degraba decat sa le inlocuiesti imediat si definitiv ! Revenirea ulterioara la sistemul initial traditional va fi mult mai dificila, scumpa si consumatoare de resurse .

-Foloseste resursele eficient si cu moderatie: Nici prea mult, nici prea putin, doar atat cat este necesar ! Prea putin impiedica dezvoltarea, prea mult este toxic si duce la dezechilibru. Cresterea optima este data de folosirea de resurse suficiente, si acest lucru este valabil in toate aspectele vietii, de la hrana si adapost, pana la nevoile emotionale sau la economiile nationale.
Constientizarea perspectivei de a ramane fara curent electric, apa, gaze etc. este cheia designului ecologic, deoarece impiedica consumul sa creasca nelimitat!

-Alege solutia cea mai simpla si implementeaz-o cat poti mai bine !
Economia de piata face exact contrariul: te indeamna sa alegi solutia cea mai complexa si mai costisitoare – pentru ca aceasta aduce profit maxim si are consum maxim de resurse.

-Gandeste si actioneaza individual!
Deoarece solutiile naturale depind de context, cel care se confrunta cu problema este cel mai in masura sa gaseasca rezolvarea.
Designul ecologic presupune  implementarea solutiilor impreuna cu oamenii locului, care cunosc foarte bine conditiile locale.Responsabilizarea individuala este necesara si pentru ca sistemele implementate necesita actionare inteligenta permanenta din partea beneficiarilor.
Aceasta interactiune permanenta a beneficiarului cu designul face ca designul ecologic sa fie atat de eficient.
Multe din ciclurile mediului natural de trai sunt la o scara mica, ce permite ca ele sa fie mentinute de un singur individ.
Rasplata designului ecologic apare sub forma cresterii performantelor sistemelor, a scaderii costurilor, a cresterii calitatii vietii.De asemenea, creste nivelul de constientizare.
Din contra, promovarea unui consum mare depinde de perpetuarea insatisfactiei, este scumpa si reduce nivelul de constientizare. Premisa designului clasic ca sistemul sa nu limiteze consumatorul maximizeaza profiturile din vanzarea si utilizarea sistemului, si nu induce utilizatorului obiceiuri de economisire si conservare.

-Pastreaza armonia naturala !
„Cresterea puterii umanitatii, luata ca intreg, a schimbat decisiv raportul de forte intre om si natura.Natura, candva considerata suveran absolut, este acum supusa si trebuie protejata impotriva fortei oamenilor. Totusi, deoarece omul este  parte a naturii, raul facut de om naturii este o amenintare si la adresa lui insusi. ”
- Jonathan Schell, The Fate of the Earth (1982).

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu