Mai mult decat sustenabilitate: Surpasabilitate
Gandirea designului in
termeni ecologici nu este o idee noua. Inca din antichitate, oamenii ,
considerand natura ca modelul perfect, au incercat sa o copieze pentru a gasi
solutii la problemele lor.
In perioada moderna,
arhitecti celebri cum ar fi Le Corbusier sau Frank Lloyd Wright, printre multi
altii, au incercat cu oarecare succes sa rezolve anumite probleme ecologice
prin design.
„Arhitectura verde”,”Arhitectura
alternativa”,”Design sustenabil” sau „Design ecologic” sunt doar cateva din
sintagmele folosite in prezent pentru a desemna acele forme de design care au
ca subiect de inspiratie procesele din natura.
Si definitiile date de-a
lungul timpului acestor notiuni sunt diverse :
„Design ecologic este orice
forma de design care minimizeaza impactul distructiv asupra mediului,
integrandu-se in procesele naturale ”. (Van Der Ryn and Cowan -Ecological
Design, 1996) .
„Ecodesignul reprezinta
designul produselor prin aplicarea unor criterii ecologice care au drept scop
prevenirea pierderilor si a emisiilor poluante, alaturi de minimizarea
impactului asupra mediului si a duratei de viata a materialelor." (Van
Weenan, 1995)
Cresterea educatiei
ecologice si a constientizarii problemelor de mediu a condus la o adevarata „
miscare ecologica”. In prezent, aceasta este totusi mai mult „de suprafata”,
centrata pe stilul modern de viata, si nu merge in profunzimea fenomenelor
ecologice.
Omul este perceput ca fiind
izolat, separat de restul naturii, deasupra celorlalte vietuitoare.
Formarea constiintei
ecologice presupune intelegerea interconexiunilor intre om si natura si
armonizarea acestor legaturi pentru a asigura o dezvoltare durabila si
sustenabila.
In multe feluri, criza de
mediu actuala este o criza a designului, o consecinta a metodelor noastre de
productie si de constructie, precum si de utilizare a peisajului.
Sustenabilitatea inseamna
incetinirea ritmului de inrautatire a situatiei, si acest termen, foarte la
moda de altfel, este considerat depasit de catre arhitectul Sim Van der Ryn.
Acesta propune un nou termen, acela de surpasabilitate
.
Sim Van der Ryn nu este un
arhitect oarecare, ci este varful de lance al designului ecologic. De peste 40
de ani el a fost in prima linie a integrarii principiilor ecologice in proiectarea
si constructia cladirilor, propunand solutii inspirate din inteligenta naturii.
A scris numeroase carti si
articole si a primit premii
internationale prestigioase in semn de recunoastere a inovatiilor sale, care
promoveaza integritatea sistemelor ecologice dar si calitatea vietii.
„Suntem angajați intr-o
Revoluție Ecologica, la fel de profunda cum era odinioara Revolutia
Industriala” – spunea acest arhitect, cu mult timp inainte ca sustenabilitatea
sa intre in atentia publicului larg.
Termenul de „surpasabilitate”
propus de el inseamna anularea amprentei de carbon prin solutii inovatoare
oferite de designul ecologic si arhitectura „verde”.
„Surpasabilitatea” este un
termen dinamic, ce implica schimbarea radicala a modului de gandire si
concepere a designului sistemelor, interactiunilor si structurilor necesare
traiului zilnic/vietii.
„Surpasabilitatea” presupune o evolutie
continua si concentrarea asupra sanatatii mai mult decat asupra eficientei si
productivitatii.
Iata cateva din principiile generale
ale designului ecologic:
-Urmeaza exemplul naturii ! Sistemele naturale sunt intotdeauna in echilibru cu
intregul.
Sa luam de exemplu copacul,
simplu si complex in acelasi timp, el este dovada vie a frumusetii si energiei
naturii.
Plimbarile in natura
adancesc si intaresc legaturile noastre cu aceasta , departe de tumultul
marilor orase.
-Depaseste prejudecatile ! Cele mai mari obstacole in calea comuniunii cu natura
sunt culturale, si nu economice ,ceea ce inseamna ca suntem tentati sa facem ce
fac cei din jurul nostru.
-Multumeste-te cu ceea ce ai ! Cati bani faci ?- a devenit intrebarea
standard pentru masurarea succesului personal. In loc de aceasta, „ sa vrei ceea
ce ai ” este o masura mai adecvata a succesului si fericirii personale.
-Sa intervii cat mai putin cu putinta !
-Contextul este rege ! Nu exista solutii universale, ci solutii
optime pentru situatia data. Altfel spus, alegerea instrumentelor potrivite de
realizare a unei sarcini este solutia cea mai ieftina, sanatoasa si cu cel mai
mic impact – asadar cea mai potrivita .
De aceea, contextul trebuie
cunoscut pentru a stabili daca designul este ecologic sau nu.
-Foloseste tehnologia potrivita!Este intelept sa aplici tehnologiile/sistemele vechi
in paralel cu cele noi o perioada, mai degraba decat sa le inlocuiesti imediat
si definitiv ! Revenirea ulterioara la sistemul initial traditional va fi mult
mai dificila, scumpa si consumatoare de resurse .
-Foloseste resursele eficient si cu moderatie: Nici
prea mult, nici prea putin, doar atat cat este necesar ! Prea putin impiedica dezvoltarea, prea mult este toxic
si duce la dezechilibru. Cresterea optima este data de folosirea de resurse
suficiente, si acest lucru este valabil in toate aspectele vietii, de la hrana
si adapost, pana la nevoile emotionale sau la economiile nationale.
Constientizarea perspectivei de a ramane fara curent
electric, apa, gaze etc. este cheia designului ecologic, deoarece impiedica
consumul sa creasca nelimitat!
-Alege solutia cea mai simpla si implementeaz-o cat
poti mai bine !
Economia de piata face exact
contrariul: te indeamna sa alegi solutia cea mai complexa si mai costisitoare –
pentru ca aceasta aduce profit maxim si are consum maxim de resurse.
-Gandeste si actioneaza individual!
Deoarece solutiile naturale
depind de context, cel care se confrunta cu problema este cel mai in masura sa
gaseasca rezolvarea.
Designul ecologic
presupune implementarea solutiilor
impreuna cu oamenii locului, care cunosc foarte bine conditiile locale.Responsabilizarea
individuala este necesara si pentru ca sistemele implementate necesita
actionare inteligenta permanenta din partea beneficiarilor.
Aceasta interactiune
permanenta a beneficiarului cu designul face ca designul ecologic sa fie atat
de eficient.
Multe din ciclurile mediului
natural de trai sunt la o scara mica, ce permite ca ele sa fie mentinute de un
singur individ.
Rasplata designului ecologic
apare sub forma cresterii performantelor sistemelor, a scaderii costurilor, a
cresterii calitatii vietii.De asemenea, creste nivelul de constientizare.
Din contra, promovarea unui
consum mare depinde de perpetuarea insatisfactiei, este scumpa si reduce nivelul
de constientizare. Premisa designului clasic ca sistemul sa nu limiteze
consumatorul maximizeaza profiturile din vanzarea si utilizarea sistemului, si
nu induce utilizatorului obiceiuri de economisire si conservare.
-Pastreaza armonia naturala !
„Cresterea puterii
umanitatii, luata ca intreg, a schimbat decisiv raportul de forte intre om si
natura.Natura, candva considerata suveran absolut, este acum supusa si trebuie
protejata impotriva fortei oamenilor. Totusi, deoarece omul este parte a naturii, raul facut de om naturii
este o amenintare si la adresa lui insusi. ”
- Jonathan Schell, The Fate
of the Earth (1982).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu